Adrian Paunescu 1943 - 2010

 Ruga pentru parinti

Enigmatici si cuminţi

Terminîndu-şi rostul lor

Lîngă noi se sting şi mor

Dragii noştri, dragi părinţi.

Cheamă-i Doamne, înapoi

Că şi-aşa au dus-o prost

Şi fă-i tineri cum au fost

Fă-i mai tineri decît noi

.....................................

E pămîntul tot mai greu

Despărţirea-i tot mai grea

Sărut mîna, tatăl meu!

Sărut mîna, mama mea!

Dar de ce priviţi aşa

Fata mea şi fiul meu

Eu sînt cel ce va urma

Dragii mei mă duc şi eu.

Sărut mîna, tatăl meu!

Sărut mîna, mama mea!

Rămas bun, băiatul meu!

Rămas bun, fetita mea!

Tatăl meu, băiatul meu,

Mama mea, fetïţa mea!

Repetabila povara 

Cine are părinţi, pe pământ nu în gând

Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând

Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,

Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi.

Ce părinţi? Nişte oameni ce nu mai au loc

De atâţia copii şi de-atât nenoroc

Nişte cruci, încă vii, respirând tot mai greu,

Sunt părinţii aceştia ce oftează mereu.

..........................................................

Mai avem, mai avem scurtă vreme de dus

Pe conştiinţă povara acestui apus

Şi pe urmă vom fi foarte liberi sub cer,

Se vor împutina cei ce n-au şi ne cer.

Iar când vom începe şi noi a simţi

Că povară suntem, pentru-ai noştri copii,

Şi abia într-un trist şi departe târziu,

Când vom şti disperaţi veşti, ce azi nu se ştiu,

Vom pricepe de ce fiii uită curând,

Şi nu văd nici un ochi de pe lume plângând,

Şi de ce încă nu e potop pe cuprins,

Deşi plouă mereu, deşi pururi a nins,

Deşi lumea în care părinţi am ajuns

De-o vecie-i mereu zguduïtă de plâns.

Nebun de alb

............................

Si te iubesc cu mila si cu groaza,
Tot ce-i al tau mi se cuvine mie,
Ca un nebun de alb ce captureaza
Regina neagra, pentru vesnicie. 

Odihneasca-se in pace !