Pe strada mea era un atelier foto. Acolo il gaseai pe Unchiul Janosz.
Pe el si pe Georges, motanul cu care trebuia sa imparti singurul fotoliu din incapere si pe care Unchiul te invita sa iei loc daca indrazneai sa treci pragul micului lui atelier.
Un fotoliu vechi, boieresc, cu tapiteria roasa pe alocuri de molii. De jur imprejur, pe pereti, rafturi cu sticle fumurii cu etichete ingalbenite de vreme. Sticlele cu substantele lui magice care il ajutau pe Unchiul Janosz sa iti faca fotografia pe care i-ai cerut-o.
Batranul iti arata cu un deget autoritar locul unde sa stai si apoi se intorcea la vechiul lui aparat foto cu burduf - sursa lui de trai. Dupa un timp incepea sa vorbeasca, incet, ca pentru sine. Iti povestea din amintirile lui, ca si cand ar fi rasfoit un album cu imagini. Din cand in cand iti arunca o privire peste ochelarii de sarma: ochii lui negri nu mai aveau stralucirea din tinerete, dar iti atrageau imediat atentia cand te uitai la Unchiul Janosz. Iti povestea cum a venit in Regat, ca refugiat, cu alti tineri romani si maghiari, din satucul lui din Ardeal. Brusc isi oprea povestirea. Ofta adanc. Continua sa mestereasca la vechiul lui tovaras, aparatul foto cu burduf. Ofta din nou. Era timpul sa pleci. Unchiul era obosit.
Pe el si pe Georges, motanul cu care trebuia sa imparti singurul fotoliu din incapere si pe care Unchiul te invita sa iei loc daca indrazneai sa treci pragul micului lui atelier.
Un fotoliu vechi, boieresc, cu tapiteria roasa pe alocuri de molii. De jur imprejur, pe pereti, rafturi cu sticle fumurii cu etichete ingalbenite de vreme. Sticlele cu substantele lui magice care il ajutau pe Unchiul Janosz sa iti faca fotografia pe care i-ai cerut-o.
Batranul iti arata cu un deget autoritar locul unde sa stai si apoi se intorcea la vechiul lui aparat foto cu burduf - sursa lui de trai. Dupa un timp incepea sa vorbeasca, incet, ca pentru sine. Iti povestea din amintirile lui, ca si cand ar fi rasfoit un album cu imagini. Din cand in cand iti arunca o privire peste ochelarii de sarma: ochii lui negri nu mai aveau stralucirea din tinerete, dar iti atrageau imediat atentia cand te uitai la Unchiul Janosz. Iti povestea cum a venit in Regat, ca refugiat, cu alti tineri romani si maghiari, din satucul lui din Ardeal. Brusc isi oprea povestirea. Ofta adanc. Continua sa mestereasca la vechiul lui tovaras, aparatul foto cu burduf. Ofta din nou. Era timpul sa pleci. Unchiul era obosit.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu